Scrabble la şcoală

interviu cu prof. Carmen Căzănel de la şcoala nr. 7 "Liviu Rebreanu" din  Comăneşti, jud. Bacău

Cum a început aventura scrabble pentru Carmen Căzănel?

Sunt numai câţiva ani de când am început să joc scrabble online şi aşa am aflat că acest sport se joacă la sală, că sunt competiţii organizate de anumite cluburi afiliate la Federaţia Română de Scrabble, că există mulţi pasionaţi de acest joc inteligent care m-a captivat repede...

Anul trecut, în aprilie 2010, am călcat prima oară într-o sală de concurs, deşi nu jucasem decât pe internet duplicat, iar pentru probele tehnice – compunere şi anticipaţie – doar citisem regulamentul şi studiasem câteva probleme din arhiva federaţiei. Cu toate că nu am avut rezultate foarte bune, am descoperit că îmi place emoţia din concurs, faptul că acolo se vede cu adevărat cât stăpîneşti acest joc, fără surse de inspiraţie, că este cu totul altă atmosferă faţă de jocul pe internet.

Aş fi vrut să am unde mă antrena, cu cine schimba păreri, dar locuiesc în Comăneşti, judeţul Bacău – un oraş mic unde se pare că nimeni nu ştie bine regulile acestui joc. M-a ajutat, atât cât se poate ajuta pe messenger, Cosmin Donciu să joc anticipaţie, toate tipurile de compunere... Însă am nevoie de colegi de joc aici, aproape.

Şi cum aţi introdus scrabble în şcoală? A fost greu?

După numai 3 etape de concurs la care participasem (Buşteni, Drobeta-Turnu-Severin şi Eforie-Sud 2010), am decis să fac la şcoală un opţional de scrabble, la clasele a V-a şi a VI-a. Am avut noroc de un director deschis la nou şi de faptul că inspectoarele de specialitate au aprobat programa propusă de mine.

Am prezentat părinţilor de la clasă opţionalul de scrabble şi ei au fost de acord, fiindcă i-am convins că acest joc le dezvoltă copiilor vocabularul, atenţia, gândirea şi le cultivă spiritul de competiţie, de fair-play. Au înţeles, cred eu, că le pot insufla o pasiune frumoasă, prin acest joc inteligent şi creativ.

Dar un opţional înseamnă o oră de 50 de minute săptămânal, adică foarte puţin, aşa încât unii dintre elevi uită regulile de la o săptămână la alta. Apoi cumpărarea unui joc nu e tocmai ieftină, iar jocuri bune, acceptate de FRS, nu prea se găsesc. De aceea, ca să nu fie diferenţe de dotare între elevi, le-am cerut tuturor, indiferent că îşi permiteau să cumpere un joc sau nu, să confecţioneze unul. La prima oră am desenat tabla si am scris rolul pătratelor colorate. La a doua le-am dat valorile literelor şi unele reguli, iar la a treia trebuia să vină cu jocul confecţionat din carton. Între timp am comandat câteva jocuri, atâtea câte au solicitat părinţii elevilor: 14 la clasa a V-a şi numai 3 la a VI-a – dar restul le aveau pe cele de carton, muncite de ei. Nu poţi obliga pe nimeni să dea bani pe un joc, pentru mulţi, necunoscut.

Cum se petrec orele de scrabble?

>Ca să fie mai uşor de urmărit la lecţie şi ca să le placă mai mult, le-am cerut să joace câte doi la o tablă. Am început cu regulile la duplicat clasic, pentru că aşa puteam ţine lecţia frontal şi reuşeam să le explic depunerile şi să îi corectez, deşi e foarte greu cu toată clasa – 31 de elevi la a V-a şi 33 la a VI-a. În cele 50 de minute, vreo 20 le trebuie să îşi aşeze literele, apoi reuşim să facem 4-5 tururi, nu mai mult, că trebuie date şi explicaţii despre valorificarea depunerilor în careurile colorate, amintim regulile unei depuneri corecte, citim coordonatele şi corectăm calculul punctajelor. Nu mi-am imaginat că este aşa dificil, mai complicat decât să predai modurile şi timpurile verbului. Dar sunt mulţumită că le place, că abia aşteaptă ora de scrabble. Partidele libere li se par mai uşoare lor, dar pentru mine nu sunt decât mai zgomotoase, mai obositoare, fiindcă nu e simplu să arbitrez 15 perechi de elevi începători care mă întreabă continuu dacă este valid un anumit cuvânt.

Le-am prezentat la ore şi câteva probleme de compunere - rezolvate pas cu pas - care li s-au părut interesante şi mi se părea - după răspunsurile date - că mă urmăresc şi că le place. Dar niciunul nu a reuşit deocamdată să vină cu o problemă de compunere corect rezolvată acasă. E clar, compunerea nu se poate preda la 30 odată şi nu o pot pricepe toţi. Cu siguranţă, faptul că au jucat prea puţine partide libere şi duplicat îi împiedică să găsească singuri soluţii la problemele de scrabble. Trebuie lucrat mult individual, sau cu grupe mici, pentru concurs.

Ce alte materiale v-ar mai fi necesare?

Ar fi util un program pe care să îl pot folosi la ore, că acuma desenez pe tablă grila de joc – însă, chiar dacă l-aş avea, nu am mereu acces la video-proiector, fiindcă sunt numai două în toată şcoala. Programul SCRABROM nu mă prea încântă, pentru că proiectează grila în formă de dreptunghi, ceea ce e derutant pentru elevii mici. Dar adevărul este că nici eu nu stiu să îl folosesc prea bine.

Care este prima reuşită pe care o consideraţi demnă de a fi menţionată aici?

Pe 29 aprilie 2011, la zilele şcolii, am organizat un concurs unde au participat 11 elevi, iar cei mai buni au fost premiaţi cu jocuri primite de la Federaţia de Scrabble. Apoi, elevii clasei a V-a i-au învăţat pe cei de clasa I (înv. Laura Şişca) să joace scrabble – o activitate tare simpatică!

Am înţeles că aţi început şi participarea la sportul de performanţă?

La prima etapă a Campionatului Naţional Individual de Scrabble pentru tineret 2011, la Braşov, am reuşit totuşi să particip cu o elevă la categoria „prichindei” – Ionelia Dascălu, de 11 ani, din clasa a V-a, legitimată la clubul sportiv „Impetus” – care mi-a făcut bucuria că a realizat o compunere fără nicio greşeală, ceea ce e grozav pentru o începătoare aşa micuţă.

Am încurajat şi alţi elevi să participe la concursurile naţionale, de exemplu la Botoşani. Am discutat cu părinţii, dar cheltuielile li se par foarte mari, iar sponsori pentru acest sport se găsesc foarte greu.

Planuri pentru viitorul imediat?

Mi-ar plăcea să organizăm o tabără de scrabble la vară, pentru copiii începători, unde să vină colegi pricepuţi în lucrul cu cei mici, să văd cum ar preda ei, având experienţă în formarea tinerilor scrabblişti, mai ales că eu mai am încă multe de învăţat până să pot spune că stăpânesc acest joc.

Vă mulţumim şi vă urăm succes! Spuneţi-ne dacă reuşiţi să organizaţi tabăra – şi vom veni, cu siguranţă!